Definitie: – Stress-ul reprezinta “masura insultelor cauzate de viata” – Hans SELYE, 1956

In prezent, se considera ca stress-ul este raspunsul unei bucle bio-psiho-sociale a tuturor elementelor interioare si exterioare, suficient pentru a afecta homeostazia corpului.

In momentul aparitiei factorului stressor se succed 3 stadii:

1. Reactia de alarma – care dureaza cateva secunde si care este insotita de descarcarea de adrenalina si noradrenalina cu cresterea ritmului cardiac, redistribuirea sangelui catre musculature si catre creier, mobilizarea energiei disponibile prin procese specifice.
2. Reactia de adaptare initiala – stabilizata in decurs de 2 ore, activeaza strategia celulara si biologica de aparare si adaptare prin doua sisteme (limbic si neuroendocrinian), declansand sentimentul de frica si descarcarea masiva de glucocorticoizi de carte suprarenala, activand retrocontrolul negativ.
3. Reactia de adaptare prelungita – de la mai mult de 2 ore de mentinere a elementului stressor. Cortexul prefrontal anuleaza retrocontrolul negativ pentru a dispune in continuare de secretia de glucocorticoizi. O serie de reactii se declanseaza pentru a mentine homeostazia.

Toate aceste procese se deruleaza succesiv, bine echilibrat si gestionat de creier pentru ca organismul nostru sa treaca prin evenimentele stresoare.

Cata vreme mecanismele de gestionare ale stressului sunt echilibrate si compensate, corpul ramane in limita fiziologicului, adica sanatatea corpului nu este afectata.

Creierul nostru poate gestiona un stress continu pe o perioada de maxim 7 luni. Dupa acest timp stress-ul devine insuportabil si patologia se instaleaza. Epuizarea neuronilor hipocampici duce la cresterea secretiei de cortizol, dand leziuni responsabile de dezechilibre cognitive de tip anxietate, depresie, fobii, etc. Celelalte structuri implicate pot genera amenoree, nanism, hipotiroidie, afectarea sistemului imunitar.

Raspunsul corpului la stress angajeaza intreg organismul uman, toate componentele sunt antrenate si afectate in momentul in care adaptarea se epuizeaza datorita timpului prelungit de expunere la stress.

Auriculoterapia intervine in acest tablou cu o strategie axata pe neurofiziopatologia stress-ului, gestionand fiecare patologie in parte, reparand si ranforsand fiecare structura cerebrala implicata, si nu in ultimul rand punand un blocaj in modul perceptiei stresorului astfel incat sa puna in repaus functional contextul cerebral implicat, dandu-i timp astfel sa se reface sis a se repare.